Oni's thoughts.

Azi tu nu îmi mai zâmbești , În ultima zi tu te ferești să privești. În prima zi erai nesigur , curios ,  Acum  te uiți la mine nemilos. Nu e mereu cum am dori să fie, Eu voiam cer senin și pe tine . Tu voiai să nu mai știi de ea,  Voiai să fiu temporar în viața ta. Timpul a trecut peste noi , vezi ? Când cerul s-a întunecat, nu ne mai salvezi. Și poate eu aș putea , dar tu pleci , Când cerul s-a întunecat tu nu ne mai salvezi . A trecut un sezon peste noi ,  Frunzele ne lasă pe amândoi goi . Când gol era deja în viața mea,  Tu ai venit c-o pată de culoare în ea. Și-apoi nonculorile te-au cuprins, Și tu pe mine m-ai pătat cu ele-n vis. Când m-am trezit erai deja plecat , Atunci am realizat că visul a fost adevărat. Dar ce rost mai au vorbele acum , Când tu deja pleci cu pași repezi pe alt drum ? Eu nu am vrut vreo clipă să te pierzi , dar ,  Când cerul e întunecat , tu nu ne mai salvezi . ...

Grădina. Kosa  aștepta de zile întregi momentul. Azi va face ceva ce va regreta imediat , dar ceva ce trebuie . De ai ști câte alegeri inexplicabile a făcut până la tine , ai fi mai fericit. Vremea e urâtă , parcă se răzbună pe gândurile ei - o ceartă. Cafeaua de dimineață e amară cu tot zahărul pe care l-a pus . A luat o gură din ea și a simțit propriul ei gust. El e în grădină și se uită subtil pe geam la Kosa sperând să fie surprins de privirea ei. Culmea , ea face la fel și se văd pe rând. A terminat munca și merge în casă cu alte treburi , iar ea iese afară vrând să admire munca lui . Grădina arăta mai rău . Pe stradă trece Zamani : -Cum puteți face ca locul ăsta să arate la fel ? -E mai urât azi ca niciodată! -Nu! E la fel ca întotdeauna. Zamani nu vedea diferența , vedea grădina a întotdeauna- plantele ofilite întreceau numărul celor vii. Kosa se pregătește să învie grădina . O parte a fost curățată , dar el o oprește. Nu vrea ca ea să pună plantele în ghivece vii ...

Dimineață te trezești și e cald. E cald în suflet , în gânduri, e clad în pat.  Nu te gândești la nimic și e cel mai frumos sentiment . Poate el îți topește toate gândurile și te încălzește cu respirația lui și cu mirosul lui . Prezența lui e talisman . Probabil încă dormi și nu e acolo , nu îi simți mirosul , nu îți încălzește sufletul , nici patul ....doar gândurile. Dar te întorci spre el și e acolo , doarme și mâna lui îți acoperă mijlocul - NU e real . Te trezești și simți mirosul unor amintiri pe care le vrei înapoi , dar e târziu . Dacă te uiți în oglindă vezi motivul din cauza căruia el nu mai e lângă tine . Doar zâmbești la tine , atât a rămas după toate luptele. Ceea ce nu vezi este că TU ești cea care a câștigat luptele și a rămas fără răni . Știi foarte bine toate discuțiile între tine și tine , te-ai convins de atâtea ori că nu te merită nici un ” el” cu adevărat . Nimeni nu te poate cunoaște mai bine decât tine și așa nimeni nu te va putea iubi cu adevărat ...