Ultima zi ( Perspectiva întâi).
Grădina.
Kosa aștepta de zile întregi momentul. Azi va face ceva ce va regreta imediat , dar ceva ce trebuie . De ai ști câte alegeri inexplicabile a făcut până la tine , ai fi mai fericit.
Vremea e urâtă , parcă se răzbună pe gândurile ei - o ceartă. Cafeaua de dimineață e amară cu tot zahărul pe care l-a pus . A luat o gură din ea și a simțit propriul ei gust.
El e în grădină și se uită subtil pe geam la Kosa sperând să fie surprins de privirea ei. Culmea , ea face la fel și se văd pe rând.
A terminat munca și merge în casă cu alte treburi , iar ea iese afară vrând să admire munca lui . Grădina arăta mai rău . Pe stradă trece Zamani :
-Cum puteți face ca locul ăsta să arate la fel ?
-E mai urât azi ca niciodată!
-Nu! E la fel ca întotdeauna.
Zamani nu vedea diferența , vedea grădina a întotdeauna- plantele ofilite întreceau numărul celor vii.
Kosa se pregătește să învie grădina . O parte a fost curățată , dar el o oprește. Nu vrea ca ea să pună plantele în ghivece vii , nu vrea ca ea să stângă uscăciunile.
Carpe Diem!
El nu simte ceea ce simte ea, ci doar cu ea. Ai vrut să trăiești clipa alături de ea ,dar cu cât mai multe clipe , cu atât mai mulți pași în spate . Tu nici măcar nu te îndepărtezi de ea , nici nu o cunoști pe ea și se pare că nici nu mai vrei . Oare ai fi vreodată pregătit să o vezi pe ea cu adevărat ?! Sau tu ai vrea să vezi proiecția ”ei” din mintea ta . Pentru ea e chin să vadă dacă se potrivește dorințelor tale - și nu se potrivește .
Nu iei în considerare asemănările între tine și ea , tu vrei schimbare doar de la ea. Aștepți în zadar ....
Lumea ei.
Nu ai avea de unde să știi ce e cu adevărat aici. Când îți spune că nu poți înțelege această lume , nu îți spune că nici ea nu va ști ce va fi mâine în lumea ei- nici tu nu vei ști. Singurul lucru pe care TU îl poți face , este să faci parte din lumea ei de mâine. Inevitabil , îi schimbi lumea cu implicarea ta , dar și cu lipsa ta . Câte lumi îi vei schimba ?
Ochii.
Nu e vorba de frumusețe în adevăratul sens al cuvântului . Mâine pot fi căprui , mâine pot fi mici de la oboseală , sau poate roșii de plâns . Ochii tăi sunt o mare de sentimente. Frumusețea lor stă în inocența din interior , în frica din interior . Gura ta spune adevărul , dar ochii tăi spun adevăratul adevăr .
Exterior.
Deja nu mai ești același. Exteriorul te face rece cu mine , îmi dai drumul la mână , îi lași să mă dezbrace cu privirile iar tu ești doar spectator acum.
Exteriorul te schimbă cu mine , nici nu te mai cunosc .Mă tragi , mă împingi - faci spectacol pe placul lor.
De ce mă rănești aici , unde rana e cea mai adâncă ? De ce aici unde ei mă pot vedea slabă , unde ei mă pot lovi cu priviri ?
Inimă plină.
El și ea au inimile pline. Poate ea să creeze locul lui ?! Poate el să golească un loc pentru ea ?! Ea în simte , deși nu e de bine , îi creează loc câte puțin . El îi dă unealta și îi arată zidul. Nu e vorba de timpul în care ea va dărâma zidul , ci de ajutorul lui . Fără acesta , ea nu va putea niciodată să îl doboare.
„Noi”.
Există „noi” atât timp cât tu vei face să existe. E mai ușor să existe decât să faci să dureze. Noi ne-am potrivi dacă am fi noi . Tu nu poți respecta înțelegerea de a fi tu , vrei doar să mă faci pe mine să fiu eu , dar mă faci să fiu altcineva , iar eu pe tine altcineva . Tu vei ajunge străin de tine , iar eu , de mine . Hai să nu ne pierdem , hai să fim noi și să fim „noi ”.
Ultima zi.
Fii fericit azi . Tu ai fi putut face ceva , da nu ai făcut . Fii sigur că ea a încercat , iar dacă nu ai văzut , tu trebuie doar să știi că a fost ea cât timp tu ai fost tu . Zâmbetul tău o încălzea, ochii tăi izvorau lumină, îmbrățișarea ta îi inspira încredere , glumele tale îi arătau în sfârșit zâmbetul,prezența ta o ținea vie . Tu ai ales să închizi porțile spre toate aceste lucruri , iar ultima zi a venit.
Poarta asta are cheia la tine , poarta asta nu poate fi dărâmată , prin poarta asta nu se poate vedea nimic .
Kosa aștepta de zile întregi momentul. Azi va face ceva ce va regreta imediat , dar ceva ce trebuie . De ai ști câte alegeri inexplicabile a făcut până la tine , ai fi mai fericit.
Vremea e urâtă , parcă se răzbună pe gândurile ei - o ceartă. Cafeaua de dimineață e amară cu tot zahărul pe care l-a pus . A luat o gură din ea și a simțit propriul ei gust.
El e în grădină și se uită subtil pe geam la Kosa sperând să fie surprins de privirea ei. Culmea , ea face la fel și se văd pe rând.
A terminat munca și merge în casă cu alte treburi , iar ea iese afară vrând să admire munca lui . Grădina arăta mai rău . Pe stradă trece Zamani :
-Cum puteți face ca locul ăsta să arate la fel ?
-E mai urât azi ca niciodată!
-Nu! E la fel ca întotdeauna.
Zamani nu vedea diferența , vedea grădina a întotdeauna- plantele ofilite întreceau numărul celor vii.
Kosa se pregătește să învie grădina . O parte a fost curățată , dar el o oprește. Nu vrea ca ea să pună plantele în ghivece vii , nu vrea ca ea să stângă uscăciunile.
Carpe Diem!
El nu simte ceea ce simte ea, ci doar cu ea. Ai vrut să trăiești clipa alături de ea ,dar cu cât mai multe clipe , cu atât mai mulți pași în spate . Tu nici măcar nu te îndepărtezi de ea , nici nu o cunoști pe ea și se pare că nici nu mai vrei . Oare ai fi vreodată pregătit să o vezi pe ea cu adevărat ?! Sau tu ai vrea să vezi proiecția ”ei” din mintea ta . Pentru ea e chin să vadă dacă se potrivește dorințelor tale - și nu se potrivește .
Nu iei în considerare asemănările între tine și ea , tu vrei schimbare doar de la ea. Aștepți în zadar ....
Lumea ei.
Nu ai avea de unde să știi ce e cu adevărat aici. Când îți spune că nu poți înțelege această lume , nu îți spune că nici ea nu va ști ce va fi mâine în lumea ei- nici tu nu vei ști. Singurul lucru pe care TU îl poți face , este să faci parte din lumea ei de mâine. Inevitabil , îi schimbi lumea cu implicarea ta , dar și cu lipsa ta . Câte lumi îi vei schimba ?
Ochii.
Nu e vorba de frumusețe în adevăratul sens al cuvântului . Mâine pot fi căprui , mâine pot fi mici de la oboseală , sau poate roșii de plâns . Ochii tăi sunt o mare de sentimente. Frumusețea lor stă în inocența din interior , în frica din interior . Gura ta spune adevărul , dar ochii tăi spun adevăratul adevăr .
Exterior.
Deja nu mai ești același. Exteriorul te face rece cu mine , îmi dai drumul la mână , îi lași să mă dezbrace cu privirile iar tu ești doar spectator acum.
Exteriorul te schimbă cu mine , nici nu te mai cunosc .Mă tragi , mă împingi - faci spectacol pe placul lor.
De ce mă rănești aici , unde rana e cea mai adâncă ? De ce aici unde ei mă pot vedea slabă , unde ei mă pot lovi cu priviri ?
Inimă plină.
El și ea au inimile pline. Poate ea să creeze locul lui ?! Poate el să golească un loc pentru ea ?! Ea în simte , deși nu e de bine , îi creează loc câte puțin . El îi dă unealta și îi arată zidul. Nu e vorba de timpul în care ea va dărâma zidul , ci de ajutorul lui . Fără acesta , ea nu va putea niciodată să îl doboare.
„Noi”.
Există „noi” atât timp cât tu vei face să existe. E mai ușor să existe decât să faci să dureze. Noi ne-am potrivi dacă am fi noi . Tu nu poți respecta înțelegerea de a fi tu , vrei doar să mă faci pe mine să fiu eu , dar mă faci să fiu altcineva , iar eu pe tine altcineva . Tu vei ajunge străin de tine , iar eu , de mine . Hai să nu ne pierdem , hai să fim noi și să fim „noi ”.
Ultima zi.
Fii fericit azi . Tu ai fi putut face ceva , da nu ai făcut . Fii sigur că ea a încercat , iar dacă nu ai văzut , tu trebuie doar să știi că a fost ea cât timp tu ai fost tu . Zâmbetul tău o încălzea, ochii tăi izvorau lumină, îmbrățișarea ta îi inspira încredere , glumele tale îi arătau în sfârșit zâmbetul,prezența ta o ținea vie . Tu ai ales să închizi porțile spre toate aceste lucruri , iar ultima zi a venit.
Poarta asta are cheia la tine , poarta asta nu poate fi dărâmată , prin poarta asta nu se poate vedea nimic .
Comentarii
Trimiteți un comentariu