Ultima zi (Perspectiva a doua).

Azi tu nu îmi mai zâmbești ,

În ultima zi tu te ferești să privești.

În prima zi erai nesigur , curios , 

Acum  te uiți la mine nemilos.

Nu e mereu cum am dori să fie,

Eu voiam cer senin și pe tine .

Tu voiai să nu mai știi de ea, 

Voiai să fiu temporar în viața ta.

Timpul a trecut peste noi , vezi ?

Când cerul s-a întunecat, nu ne mai salvezi.

Și poate eu aș putea , dar tu pleci ,

Când cerul s-a întunecat tu nu ne mai salvezi .

A trecut un sezon peste noi , 

Frunzele ne lasă pe amândoi goi .

Când gol era deja în viața mea, 

Tu ai venit c-o pată de culoare în ea.

Și-apoi nonculorile te-au cuprins,

Și tu pe mine m-ai pătat cu ele-n vis.

Când m-am trezit erai deja plecat ,

Atunci am realizat că visul a fost adevărat.

Dar ce rost mai au vorbele acum ,

Când tu deja pleci cu pași repezi pe alt drum ?

Eu nu am vrut vreo clipă să te pierzi , dar , 

Când cerul e întunecat , tu nu ne mai salvezi .